aproaperecenziiaproaperecenzii
Navigate back to the homepage

Moonrise Kingdom (2012)

Andrei GEORNOIU
September 28th, 2020 · 3 min read

Cred ca ma aflu acum in fata a doua tipuri de spectatori. Pe de-o parte sunt cei care pur si simplu nu suporta filmele lui Wes Anderson. Iar pe de alta parte, sunt cei care le iubesc la nebunie. Eu sunt undeva la mijloc, cu o inclinatie mai puternica spre a doua categorie. Desi ii inteleg si pe cei care au pareri diferite. Colorate, uneori in nuante stridente, alteori inchise si posomorate, filmele lui Anderson sunt speciale, o experienta cinematografica unica. Eu recomand oricui cinefil sa vada macar unul dintre ele si sa se convinga singur - Rushmore (1998) sau Moonrise Kingdom (2012) sunt un incpeut bun - . Probabil nu o sa va placa, sau din contra o sa il adorati, dar indiferent de cum o sa vi se para, nu veti putea spune la final ca stilul lui Anderson nu este original.

Moonrise Kingdom, posibil unul dintre cele mai accesibile si emotionante filme ale regizorului. O analiza amuzanta a iubirii copilaresti si naive, Moonrise Kingdom spune povestea lui Sam si Suzy (Jared Gilman si Kara Hayward), doi copii de aproape 12 ani care se intalnesc mai mult intamplator si se indragostesc iremediabil. Incep sa-si scrie regulat scrisori si impreuna planuiesc o expedite secreta intr-un loc indepartat de pe insula ficitionala pe care traiesc, New Penzance. Intr-o zi planul este pus in aplicare si cei doi dispar. Ceea ce urmeaza este probabil cea mai amuzanta cautare pe care am vazut-o vreodata. Tatal si mama fetei (Bill Murray si Frances McDormand) impreuna cu maestrul cercetas (Edward Norton) si ,normal, cercetasii sai, plus seriful local (Bruce Willis), formeaza marea echipa aflata in cautarea celor doi fugari amorezati. Putina tensiune, suspansul si eleganta te vor tine cu siguranta captivat pana la finalulul filmului.

Imi este putin greu sa vorbesc despre un film de-al lui Anderson. In principal pentru ca substanta sa, inima filmul este intotdeauna stilul sau. Fiecare film facut de el este o explozie de imaginatie si creativitate. Si totusi totul este facut cu atentie. Fiecare detaliu, de la imbracamintea personajelor, muzica, pana la decoruri si culori, sunt alese cu o foarte mare grija. Priviti spre exemplu in Moonrise Kingdom cadrul de la inceput. Camera care se roteste incet la 360 de grade, fiecare moment fiind incarcat de obiecte si culori alese intentionat. Acelasi lucru il putem observa si la final, unde cu acceasi miscare a camerei, filmul sa incheie simetric.

Probabil acesta este si cel mai „uman” film al sau. Vedeti, la Anderson, din cauza grijii pe care o acroda detaliilor, la un moment dat si personajele sale se transforma intr-un detaliu. Si nu poti sa ignori faptul ca acestea incep sa fie asemenea unor papusi fara viata care sunt asezate intr-o lume de plastic, mult prea atent construita din punct de vedere estetic - vezi The Life Aquatic With Steve Zissou (2004), The Darjeeling Limited (2007) sau chiar The Grand Budapest Hotel (2014) - . Insa in Moonrise Kingdom nu este cazul, aici asa cum a afirmat si creatorul sau, este vorba de o fantezie, un vis care ia viata sub forma unui film.

Personajele din film sunt asemenea unor carcatere scoase dintr-un basm. De fapt si locul in care se petrece actiunea este unul de basm. Si prin imaginile colorate, uneori suprasaturate, creatia lui Anderson se transforma intr-o portretizare emotionanta si naiva a iubirii pure pe care o traim in copilarie. Cu un cast asa puternic pe partea de personaje mature, era evident ca vom avea parte de niste interpretari perfecte. Surpriza cea mai mare venind aici din partea celor doi copii din rolurile principale. Jared si Kara reusesc sa duca filmul pana la final, avand niste interpretari neasteptat de bune.

Totodata, oricat de mult mi-ar placea stilul lui Anderson, nu pot sa nu mentionez ca uneori se poate intoarce impotriva sa. Felul in care este folosita camera este absolut impecabil, decorurile, peisajele si imbracamintea personajelor la fel. Filmul este atat de bine organizat de regizor incat nu are cum sa nu te incante estetic si viziual. Totusi, aceasta fantezie a imaginilor, lasa uneori impresia de lipsa a sentimentelor, a reactilor emotionale. Nu zic ca acestea nu exista, ci mai degraba ca lumea lui Anderson le face sa para fabricate. Rasul, plansul, crize de nervi, tristetea, toate ti se par ca apar la comanda regizorului.

More articles from aproaperecenzii

Penny Dreadful (2014-2016)

Întunecat, violent, elegant și de o frumusețe intoxicantă, Penny Dreadful (2014-2016) este unul dintre acele seriale care scapă, care…

September 28th, 2020 · 2 min read

The Duke of Burgundy(2014), iubire și fluturi

Dincolo, însă, de această latură erotică, prin modul în care este abordată relația celor două, filmul depășește granițele tabuurilor, nu rămâne blocat în aspectele șocante, iar emoțiile și ideile pe care le transmite ating universalitatea.

September 28th, 2020 · 4 min read
© 2020 aproaperecenzii
Link to $https://github.com/andrewGeornoiuLink to $https://www.instagram.com/andrei_geornoiu/Link to $https://www.linkedin.com/in/andrei-geornoiu-a35a05108/Link to $https://www.facebook.com/GeornoiuAndrei