aproaperecenziiaproaperecenzii
Navigate back to the homepage

Spring (2014)

Andrei GEORNOIU
September 29th, 2020 · 3 min read

Salutări fanilor indie! Pentru recenzia de acum am ales un film destul de interesant şi puţin cunoscut din această categorie. Spring (2014) regizat de Justin Benson şi Aaron Moorhead este încă o dovadă că oamenii nu şi-au pierdut creativitatea în acest domeniu. Greu de plasat într-un anumit gen, filmul celor doi este o experienţă cu siguranţă diferită. Nu vă aşteptaţi la o capodoperă şi nici la ceva pe care o să vi-l amintiţi peste ani. Dar ceea ce au făcut aceştia este ceva. Este ceva în contextul în care mi se pare că puţini mai sunt cei care vor să ne arate o poveste originală. Iar în această perioadă în care pare că suntem sufocaţi de true story-uri, remakeuri şi blockbustere, astfel de filme sunt tot mai binevenite.

SF, mister, suspans, horror, dramă, romance şi puţină comedie, Benson şi Moorhead le amestecă pe toate aici. Evan (Lou Taylor Pucci) este un tânăr cu o viaţă nu foarte uşoară. Mama îi moare, iar durerea îl face să provoace un incident la locul de muncă şi astfel este concediat. Urmând sfatul prietenului său Tommy (Jeremy Gardner) pleacă în Italia ca să-şi limpezească mintea şi ca să se îndepărteze de situaţia de acasă. Acolo o întâlneşte pe misterioasa Louise (Nadia Hilker) de care se îndrăgosteşte aproape instant. În continuare pare că Evan vrea să aibă un nou început în Europa, se angajează la ferma lui Angelo (Francesco Carnelutti) şi încearcă să construiască o relaţie cu Louise. Însă în acest film aparenţele sunt extrem de înşelătoare.

Primit fără foarte mare entuziasm de critică şi destul de negativ de către public, filmul celor doi nu este pentru oricine. Dacă începi să cauţi despre el, mai mult ca sigur îţi vei forma nişte aşteptări greşite. Mulţi l-au văzut pentru aspectul horror, dar filmul probabil nici măcar nu o să te facă să tresari. Poate au fost interesați de partea romantică, dar şi aici nu este tocmai o poveste tipică, sau mai bine spus, acest aspect trebuie văzut împreună cu celelalte. De unul singur nu excelează. Poate unii au vrut mai mult mister sau mai mult SF, iar în acest caz se înţelege de ce au fost dezamăgiţi. Spring, nu poate fi văzut pentru ceva anume, ci doar ca o îmbinare a mai multor genuri de unde rezultă ceva imposibil de clasificat exact. Are puţin din toate. Suficient din fiecare cât să nu ajungă stupid şi combinat în aşa fel încât rezultatul final să fie unul cel puţin surprinzător.

Bun, acum că ştiţi cam cum ar trebui să priviţi un astfel de film, rămâne întrebarea: este chiar aşa bun? Eu înclin să spun că da. Într-adevăr, fiindcă avem de-a face cu o amestecătură de mai mult idei, filmul poate crea confuzie. Privindu-l nu poţi să îţi dai seama exact ce ar trebui să fie. Asta îl face să pară haotic, nehotărât şi fără o direcţie clară. Totuşi, dacă rămâi până la final îţi dai seama că nu poţi spune că filmul nu are personalitate. În ciuda numărului mare de genuri pe care le abordează, Benson şi Moorhead, nu pierd niciodată direcţia şi scopul creaţiei lor. Problema cea mai mare a celor doi este că acest control al lor este neclar şi în anumite momente nu se simte aşa cum ar trebui.

Lăsând la o parte confuzia provocată de gen, Spring este o creaţie unică. O combinaţie ciudată şi îndrăzneaţă între dialoguri ce amintesc de seria Before a lui Richard Linklater cu momente horror şi SF care ne duc cu gândul la filme precum Alien (1979). Toate acestea împreună cu o imagine întunecată, dar clară şi precisă, fac filmul puţin mai bun decât te-ai aştepta. Nu pot să zic că am fost captivat complet, însă cam după primele 20 de minute devii tot mai curios să vezi unde vrea să ajungă această poveste. Lipsit de suspansul clasic hollywoodian, filmul reuşeşte să păstreze până la final o atmosferă tensionată, unde imprevizibilul se află la fiecare pas.

La partea de actori, Spring este jucat modest. Avem nume tinere, feţe mai puţin cunoscute, dar care au mult potenţial. Nicio interpretare nu este însă memorabilă şi probabil din acest punct de vedere nu va impresiona pe nimeni.

Pe final recomandarea mea este să nu vă lăsaţi descurajaţi de note sau de opiniile criticilor. Spring este o mare amestecătură frumos alcătuită. Nu, probabil nu o să te impresioneze, poate nici nu o să-ţi placă foarte mult. Însă la sfârşit nu ai cum să nu recunoşti că este puţin mai bun decât pare. Iar curajul celor doi de a ne prezenta o astfel de poveste merită toată aprecierea şi încurajarea noastră. Păcat că astfel de filme nu sunt promovate mai mult, fiindcă prea puţini au curiozitatea şi răbdarea să le caute.

NOTĂ: 7.5

More articles from aproaperecenzii

The Hateful Eight (2015) : același Tarantino

N-am fost niciodată un mare fan al filmelor lui Quentin Tarantino , dar producții precum Reservoir Dogs (1992) , Pulp Fiction (1994) sau…

September 29th, 2020 · 4 min read

The Lobster (2015) : despre iubirea contemporană

În sfârșit am reușit să văd un film pe care, la fel ca multe altele, îl așteptam demult. Iubesc regizorii care vor să aducă ceva original…

September 29th, 2020 · 5 min read
© 2020 aproaperecenzii
Link to $https://github.com/andrewGeornoiuLink to $https://www.instagram.com/andrei_geornoiu/Link to $https://www.linkedin.com/in/andrei-geornoiu-a35a05108/Link to $https://www.facebook.com/GeornoiuAndrei