IZANAGI 2.0 - festival de film japonez

Salutare, îmi pare rău că de data asta nu revin cu o recenzie, ci mai mult cu un fel de anunț. Da, proiectul care nu credeam că va atrage așa multă atenție se întoarce cu o nouă ediție foarte ambițioasă. Trei zile, trei filme care nu trebuie ratate, trei seri în care ne vom scufunda prin universuri SF, pline de idei filosofice care pot duce la discuții aprinse mult dupa vizionarea filmului. [citește mai mult]

A Girl Walks Home Alone at Night (2014)

Primul film western iranian cu vampiri. Aşa ne recomandă publicitatea debutul în lungmetraj al regizoarei Ana Lily Amirpour. Iniţial o descriere făcută în acest fel pare o idee bună pentru a atrage spectatori care altfel nu ar vedea nicicum A Girl Walks Home Alone at Night. Însă există un risc puternic de a deruta publicul, fiindcă filmul lui Amirpour îşi depăşeşte cu mult tagline-ul superficial. De aici şi reacţiile mixte apărute în jurul său. [citește mai mult]

El secreto de sus ojos (2009)

Cu toţii cred că urmărim cu interes decernarea premiilor Oscar, chiar dacă suntem sau nu convinşi de valoarea lor. Recunosc, îmi place să mai uit pe listele cu filme propuse pentru Oscar. Dar după ce începi să devii mai familiarizat cu lumea cinematografiei, categoria „cel mai bun film" o să ţi se pară tot mai plictisitoare. La fel mi s-a întâmplat şi mie, aşa că am fost nevoit să găsesc ceva nou şi interesant. [citește mai mult]

Ma nuit chez Maud (1969)

M-am gândit să încep 2016 cu o postare mai specială. Nu ştiu câți dintre cei care au intrat pe site au încercat să-și dea seama cine este, sau mai bine spus, din ce film este femeia, scena, din imaginea pe care o am pe blog. Unii probabil au recunoscut-o direct, alții nu, unii poate au fost curioși, dar nu au putut să o găsească, iar unii au ignorat-o complet. Indiferent de categoria în care vă aflați, azi m-am gândit să vă dau răspunsul. [citește mai mult]

Nymph()maniac Vol. I și II (2013)

Nymph()maniac: Vol. I și II (2013) Am doar respect pentru cei care încearcă să împingă limitele pentru a crea ceva nou şi original. Acesta a fost şi motivul principal pentru care am ajuns să urmăresc unele filme făcute de Lars von Trier. „Un regizor talentat şi plin de curaj", asta mi-am zis când am văzut Dogville (2003). Apoi atmosfera deprimantă şi tristă din Melancholia (2011), mi-a confirmat faptul că avem de-a face cu potenţial creator mare. [citește mai mult]

The Great Beauty (2013)

De când mă uit la filme am observat că am două mari slăbiciuni legate de personaje. Pe lângă faptul că sunt uşor atras de caracterele intelectuale şi foarte educate, sunt de-a dreptul fascinat de scriitori şi muzicieni. Aceştia mi se pare că au o sensibilitate aparte. Sunt nişte oameni care lucrează cu emoţii puternice, pe care încearcă uneori să le îmblânzească pentru a le putea exprima. Lumea cuvintelor şi cea a sunetelor sunt două tărâmuri magice. [citește mai mult]

The Lives of Others (2006)

The Lives of Others (2006) Subiectele politice nu sunt pe placul tuturor. Nu din cauză că nu ar fi bune, sau abordate într-o manieră interesantă, ci mai degrabă pentru că mulţi privitori sunt sătuli de aceste poveşti. Comunişti, nazişti, fascişti, poliţii secrete, cenzură, reguli aberante, viață grea, am văzut toate acestea în multe filme, prea multe ca să încep să enumăr. Şi totuşi, mereu când mi se pare că ştiu tot ce se putea despre un anumit subiect, apare de undeva ceva diferit. [citește mai mult]

The Lobster (2015)

despre iubirea contemporană

În sfârșit am reușit să văd un film pe care, la fel ca multe altele, îl așteptam demult. Iubesc regizorii care vor să aducă ceva original, care nu se tem să încerce și ceva diferit, ceva mai riscant. Uneori îi apreciez chiar dacă filmul lor nu este unul tocmai bun. Fiindcă acea idee, scânteia de original, este cea care contează pentru mine. The Lobster (2015) al lui Yorgos Lanthimos m-a prins de la primele cuvinte pe care le-am citit despre poveste. [citește mai mult]

The Sessions (2012)

De la un timp nu mai suport poveştile adevărate. Când văd această etichetă aşezată ostentativ pe posterul unui film, trec imediat peste el bombănind. „True story pe naiba! Oamenii chiar nu mai ştiu să creeze nimic original?". Aceste biopics devin tot mai enervate şi mai multe. Aproape că îmi amintesc de avalanşa imensă a filmelor cu super eroi. Nu mă credeţi? priviţi doar câte true story-uri avem şi vom avea în cinema: Everest (2015), The Walk (2015), Black Mass (2015), The Danish Girl (2015), Bridge of Spies (2015), In the Heart of the Sea (2015), The Revenant (2015), Steve Jobs (2015). [citește mai mult]

Top 10 filme mai puțin cunoscute despre iubire imposibilă

"Time has passed, and I have loved many women. And aş they've held me close… And asked if I will remember them, I've said, "Yes, I will remember you." But the only one I've never forgotten is the one who never asked…". Aceasta este concluzia lui Renato Amoroso ( Giuseppe Sulfaro ) la finalul filmului Malèna (2000), concluzie pe care nu am putut să o uit, chiar dacă au trecut mai bine de doi ani de când am văzut filmul lui Giuseppe Tornatore. [citește mai mult]